Viata

Viata poate fi de multe ori atat de cruda...ai de multe ori impresia ca inebunesti...dar nu o faci...Mai poate fi de multe ori si foarte frumoasa si sa simti ca l`ai prins pe Dumnezeu de picior,dar se prea poate sa fie doar o impresie total gresita..Fecare om ar eun drum..unii il paveaza dala cu dala ..alti isi cauta poteci batatorite ..altii au norocul unor covoare rosii intinse inainte pe care doar sa paseasca..mai sunt si persoanele care pur si simplu hoinaresc....Din acestia fac parte eu...Nu vreau sa merg pe un singur drum..as trece prin viata prea usor..as iesi din ea fara sa fi intalnit,fara sa cunosc OAMENI CA VOI..in lumea mea care e o mare intrebare VOI sunteti raspunsul..VOI imi si raspundeti la fiecare dintre intrebari fara macar sa banuiti ..VOI cei pe care va credeam trecatori prin viata mea...sunteti cei care lasa cate o urma ..cate o semnatura direct pe inima ..o amprenta..un alint...un sfat ..o apreciere...sau chiar o jicnire ..o dezaprobare ..o intepatura...o rana..VOI ma puteti ridica sau cobora..VOI ma puteti ura sau iubi...VOI ma puteti ignora sau ma luati drept tinta ..pot fi deasemenea si dor un simplu trecator...Simt ca trebuie sa va spun si nu cunosc alt mod decat asa...VA MULTUMESC CA EXISTATI!!!

Destinul meu

Destinul mi`e sa n`am nici un destin.Destinul mi`e sa port alte destine.Un geam sa fiu, stralimpede, straina,sa va vedeti pe voi, privind prin mine.Sa nu va abureasca suflul meu în nici un fel fereastra catre lume.Sa nu exist - si`aceasta`i cel mai greu...si ce e mai usor - sa n`am un nume.Familia o am si nu o am.Gradina verii în zadar ma`mbata,iubirea mea e floarea de pe ramce fara fructe piere scuturata.Iubirea mea ti`i poate anotimp.Eu totu`i dau si nu`mi pastrez nimica.Doar amintirea murmura prin timp...Si nu pot înca soartei sa ma`nchin.Straina`s nu de voi, ci doar de mine.Destinul mi`e sa n`am nici un destin,destinul mi`e sa port alte destine..

Nu mi`e teama..!!

Nu ma multumesc cu putin,fiindca asa nu voi gasi fiinta pe care am asteptat`o toata viata.. .Tind dupa lucruri marete,vreau sa gasesc dragostea adevarata...Unii spun ca poate e obsesie..eu spun ca este doar dorinta...Dorinta de a muri ..si a renaste..dorinta de a ma rupe din lumea mea...dorinta de a presara praf de uitare pe plaja mea pustie...Eu sunt eu....Eu incerc sa fiu ceea ce pot.. fi eu...Eu am ales ..sa merg pe un drum..fara sa privesc inapoi,fara sa regret...Eu imi asum riscuri pentru a`mi indeplini visele..Visul de a rade..de a ma transforma in sirag de perle insirate mana in mana ..Iubirii.Vreau sa ma dezamortesc..sa respir..sa imprastii viata sa`mi linistesc gandurile in lumina lunii...Nu mi`e frica de mine,nu mi`e rusine cu mine...Nu mi`a fost niciodata frica sa traiesc.Am trait frumos..am trait singuratatea .Am iubit ziua,am iubit noaptea .Acum ..azi nu mi`e teama sa spun iubesc ..dar diferit.Iubirea de azi e prima fila din noul meu jurnal ...Iubirea de azi e focul ce ma mistuie pe dinauntru...Iubirea de azi ,e jumatate Eu...jumatate ..El .De va fi sau nu ..bine nu stiu...Stiu doar ca nu ma multumesc cu putin .Simt ca am descoperit o altfel de viata .Stiu ca am aflat ceva ce altii nu au....s`au au avut?!Stiu ca viata inseamna a trai.Stiu ca voi atinge fericirea si atunci prin picaturi..prin stropi de speranta voi iesi fugind,desculta in lumina vietii...de care nu ma tem..pe care nu mi`e frica s`o traiesc.

Ratacire...

Sunt un suflet ratacitor printre stele !Sunt umbra gandurilor mele...ma uit in oglinda si parca ma vad dedublata...Nu stiu daca eul meu este mereu alaturea ..Ratacesc prin noapte cu dorurile`mi toate..alunecand din mine , privind spre`o alta lume...Ratacirea mea e aspra , dura ,numai buna pentru trecerea mea prin lumea asta nebuna...Ma simt ?Nu,nu stiu daca exist sau doar ma prefac...Ratacesc pe`o cale lactee pe`o raza de luna stinghera , lucinda in bezna din inima....Sunt nebuna ce se`avanta sa strabata lumea cu pasul marunt...Sunt sufletul ratacitor pe`o cale lactee !

Singuratatea...

Zambetul tau,
mult prea mult l`ai tinut ascuns
in urma perdelelor de gene...
Ramasese numai surasul acela misterios
care ma urmarea,ca o umbra.

Nu inteleg de tot nici acum...
regula era sa`mi inalt,din nou,
privirea, lentila de contact cu realitatea,
cazuta sub linia de plutire ?
Off...!!!
numai de n`ar strivi`o
pantoful cuiva prea grabit
sa raman asa, visatoare pe viata...

Imi doream atat de mult sa plec
nu`mi spunea nimeni c`ar fi altfel ...acolo...
Nu ca am ascultat vreodata de altcineva
afara de ea,inima mea,
cea care nu gandea
cu sufletul deschis de`alaturi...
Era innebunita sa bata asurzitor,
ca un fluture osandit sa fie inchis
...intr`un borcan....
Ce folos ca`i transparent,
vedea si nu putea respira
aerul acela de culoarea curcubeului....

Degeaba umbra`i soptea
"Mai rabda, mai stai,
Va sosi si vremea ta
atunci...vei zbura."

Pentru sora mea...!

Nu mi`ai mai impletit coditele demult..
si nici la o cafea nu am mai stat..
nu ti`am vazut de`o vreme
ochii dragi...
si nici prin flori nu am umblat..

Nu ti`am tinut demult chipul
in palme..
si nu ti`am mai vorbit de Doamne Doamne,
dar vreau sa stii ca orice`ar fi
mereu... mereu cu drag te voi iubi!

Cine sunt eu..?

Cine sunt?
Sunt...eu...
Sunt ceea ce spun..
gandesc,
fac,
realizez,
dau gres,
ma gasesc,
ma regasesc....
Sunt ceea ce ma creaza
cei din jur...
Sunt ceea ce constient sau nu
ma schimba...
Sunt calm si furie,
adanc si inalt...
Ii cunosc pe toti
si pe nimeni...
Sunt totul
si...nimic...

Ce e viata...

Zilele nu mai curg...
Stau in loc
si sar peste ele...
Ce e viata!?...Un joc?

Am gresit cand am urcat
In ultimul tren,
In ultimul vagon,
Pe ultima scara,
Agatandu`ma disperata
de ultima treapta..
M`am incapatanat sa continui
Desi stiam ca n`am sa ajung
Niciunde,nicicand...

Apoi am sarit din mers
Dupa multe incercari
de a cobori in gari
aglomerate sau pustii
in zori sau nopti tarzii.

Acum nu mai aud
Decat urletul infiorator,
Sfasietor de dureros
al rotilor.

Gara e goala.
Sinele duc in sensul pierdut.
Nu mai astept
nici un tren...

Din singuratatiile mele.....

Ia`ma de mana… Te rog… Nu spanzura si speranta asta doar ca sa fi barbat. Stiu ca nu poti sa plangi in fata mea, dar sa stii ca pe pantecul meu te poti aseza chiar si pentru o scurta reverie. Poti zabovi mai mult langa mine sau scrie`mi in palma ce vrei sa imi spui. Sunt aici… voi fi… Te poti lasa pe mine de`a intregul, nu ma va durea nimic… Promit… Pentru ca pot… pentru tine.Singuratatea iar ma mangaie pe crestet. Ma trec fiorii. Ma vrea intepenita… acolo, in colt. Ma vrea uitata… Ma vrea lipsita de gust, culoare, sunet. Ma vrea moarta in mine. Ma vrea fiinta fara suflare… Ma vrea… si ea tot nu inceteaza! Imi strang de vene ca nu cumva sa intre. Il vad in fata mea mea cum cere ca si cum eu sunt o simpla proprietate cumparata de la un Diavol in noapte, de la un Inger inocent ce nu stie sa separe raul de bine. El nu imi rateaza nicio privire… El stie cand ma doare… Cu un deget imi mangaie rana, plimbandu`se printre randurile de globule si desfacand`o, tragand de piele. Si tot degetul din rana il baga`n gura… O prima lovitura!Tot singura sunt printre oameni, tot singura cand vantul imi bate`n spate. Tot singura, tot eu visatoare, cu juma’ da fata neagra cand sufletul imi tace, cealalta rosie cand iubesc si el nu stie. Tot singura ma las pe pat s`adorm, sa treaca timpul si sa te vad din nou. Tot singura stau in ploaie, numai eu… gandurile de ieri se fac ghemotoc de amintiri si vara iar imi pare rece… sunt tot singura. In urechi imi canta iar melodii ce scot lacrimile din ochii mei fara sa vreau, fara sa vreau sa le simt… fara sa vreau… Tasnesc la fel ca nebunii din mine… au luat`o razna. Una imi intra in gura… e rece si fara gust. Sufletul mi se cojeste… prea multa singuratate.Mi`as tranti sufletul de perete, sa`l fac sa urle inafara trupului meu… ca stii… ma doare… ma doare ca el doar in mine stie sa se descarce. Am ajuns sa imi plang gandurile… singura, tot singura. Am ajuns sa imi strang in pumni lacrimi inca nevarsate, sa fac din palme vai unde imaginatia curge in directii diferite si cateodata “un ramas bun” le face sa curga mai repede, sa piarda cate putin din notiunea timpului trecut… sa piarda putin din… mine. nu Pot sa`mi gasesc linistea si odihna.mai rau,acum am si racit,muncesc si in fiecare zi...simt cum ma topesc pe picioare,cum ma doare tot corpul si ca nu mai rezist mult.macar daca inima imi era fericita...jur ca nu simteam toate astea.dar eu...nu mai conteaza,eu nu mai contez....lasa...sa fie altii fericiti,chiar daca isi cladesc fericirea pe nefericirea altora....

Mama

Mama..intinde inca o data te rog mana ta calda si tine`mi sufletul pe palma ta magica..unde toate dureriile se risipesc..iar lacrimiile invata sa danseze sarabande de fericire transformandu`se in flori...Mama lasa`ma inca o data te rog sa imi asez fruntea obosita pe genunchii tai...iar tu canta`mi mama mea draga si zambeste`mi ca sa stiu urca din nou catre soare...Mama lasa`ma inca o data te rog sa urlu cat poate sufletul meu de tare..ca sa pot sa ma nasc inca o data din vorba ta blanda si sarutul tau sfant...Mama lasa`ma ptr tot restul vietii sa cred ca esti ingerul care niciodata nu va sti decat ....sa ramana!!!

Tu si ploaia...

Totul ne desparte: distanta... viata...oamenii...poate si destinul. Dar daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale m`ai zari, pentru ca sunt totul ce este in jurul tau: sunt departarea... sunt apusul si rasaritul... Sunt totul si, totusi, nimic...
Ai ascultat vreodata ploaia? Ai privit`o cum saruta pamantul, iar acesta ii raspunde la sarutari sorbindu`i picaturile marunte? Ai vrut vreodata sa plangi, dar speriat ti`ai retras lacrimile inauntrul tau?
Iti trimit lacrimile mele pentru ca sufletul meu se ineaca in lacrimi; iti trimit sufletul meu pentru a`i da viata prin tine...
Gandeste`te la mine... fii pamantul meu... lasa`ma sa fiu ploaia ta...