Hmmm....nici nu stiu cu ce sa incep...voi incepe cu o multumire bunei mele prietene Mihaela...astazi imi cam lipsesc cuvintele...probabil ziua posomorata parca la fel de trista ca si mine....dar...pot spune cel putin doar atat si sper sa citesti printre randuri Mihaela..ptr a intelege ce vreau sa spun...Fericiti cei a caror inima cunoaste pasiunea prieteniei.Numai ea stie sa ne faca singuratatea mai putin ucigatoare si viata suportabila....Iti multumesc...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu