Intunericul tacerii

Fara riscul de a fabula am indraznit sa fac aceasta comparatie intre intuneric si tacere...am gasit necesara aceasta similitudine putin abstracta ce`i drept...dar cu gandul ca vorbele sunt ca razele de lumina..ne lumineaza inima sufletul si mintea...Lumina ne aduce un plus de siguranta in special cand vine vorba de cineva apropiat noua...
Din pacate sunt momente cand vorbele lipsesc si atunci suntem nevoiti sa bajbaim prin nesiguranta intunericului...cateodata ne este atat de greu sa ne gasim cuvintele...Din cele mai vechi timpuri...oamenii au cautat sa dezvolte comunicarea...astazi avem atatea obtiuni incat ne aducem aminte de un proverb..''Tacerea este ca mierea''...tehnologia ne ofera atatea obtiuni incat ne vine sa ne inchidem telefoanele...ciudat nu...? Acum depinde si de contextul dialogului...ce vreau eu sa spun este ca prea multa lumina ne poate dauna ''vederii''...de aceea trag concluzia ca vorbele adunate la un loc pot fi o reteta impotriva dureriilor sufletesti...alese cu intelepciune si insotite de un timbru vocal placut poate fi o reteta eficienta...
Cuvintele ne pot face mai pragmatici..dar de cele mai multe ori niste visatori...ca o compensare atunci cand nu folosim cuvinte ele sunt inlocuite de ganduri...Ca sa vorbim trebuie sa gandim...dar in urma acestui proces logic...cate cuvinte raman doar ganduri...?
Unele ganduri raman pur si simplu in ''lesa''...nu le lasam libere..ne temem probabil de reactia celor din jurul nostru...uneori le ascundem in spatele unui zambet...preferand sa le trecem la ''arhiva''...Insa cand e vorba de dragoste...inima nu poate fi pacalita...jumatatea noastra reusind sa ne faca sa ii aratam ce ''plimbam in lesa''...dealtfel consider ca nu este recomandat sa umplem ''arhiva'' prea tare...prea multa tacere...prea mult intuneric...Atunci jumatatea noastra ne ia de mana si dragostea face din nou lumina...

Binenteles sunt momente cand cuvintele nu ne mai sunt de folos...si aici ma gandesc la alt limabaj...batai nebunatice de inima...respiratie sacadata...maini care magaie suav...buze care nu se mai opresc din sarutat.Tristetea...poate fi alungata prin doua , trei cuvinte...''te iubesc'' , ''va fi bine'' , trebuie doar sa fim dispusi sa o facem...Iar daca la mijloc este iubirea nu trebuie facut nici un compromis...Sa ne iubim in tacere , sa nealintam cu vorbe dulci...poate am omis ceva...dar si asa eu zic ca am inchis destule usi tristetii...

LeAnn Rimes - Some Say Love(slide traducerea in romaneste)

Sa indraznesti a incerca sa intelegi iubirea...mi se pare a fi o ultima provocare...binenteles ar trebui sa ai si o motivare pentru aceasta incercare...probabil sa o faci din doua motive...unul de bun augur ar fi trairea momentelor frumoase...iar altul atunci cand pe cerul lumii tale de basm mai apare si cativa norisori...Paradoxal...dar si in aceasta lume a noastra despre care credem ca detinem monopolul...prinde bine cate o ploaie...Este un test si pentru jumatatea noastra...o vedem cum reactioneaza la stropii reci si daca manifesta o teama...daca are tendinta de a se refugia repede si singur...
In mod natural o ploaie nu ar trebui sa nasca temeri in mintiile si inimiile noastre...insa tinand cont de context...este nevoie de implicarea ambelor parti...O ploaie de genul acesta ne racoreste pe moment...ne pune in fata o balanta...
Poate din cauza ca subiectul este IUBIREA...nu s`ar cuveni...dar o spun...: cateodata sunt momente cand mai judecam la ''rece'' ...Se cuvine a proceda astfel...?Eu zic ca da...se cuvine...argumentez cele scrise mai sus prin simplul motiv ca altfel am deveni mai visatori decat s`ar cuveni...
Dupa mine dragostea este un cocktail...unul din cele mai dorite si aici apare riscul daca nu respectam reteta...daca uitam de doza de realitate...devenim niste visatori egoisti...totul fiind o proiectie a dorintelor noastre...proiectie in care jumatatea noastra devine doar un simplu actor...Si astfel ne trezim niste mici dictatori sentimentali...
Trag modesta concluzie ca si in dragoste este nevoie de democratie...dar de cele mai multe ori tot inima are votul final...asadar oricat am filozofa pe marginea acestui subiect...ne dam seama ca ramane cel mult o enigma...insa una frumoasa...:)

Blank & Jones Fallen Delerium & Rani

De mult nu am mai postat nimic...de ce...?... habar nu am...STIU CA NIMIC NU STIU...dar cu siguranta nici acum nu as mai fi postat daca cineva nu`mi amintea ca mai am si acest blog(daca citesti sa sti ca astept cafeaua)...trebuie sa recunosc ca sunt amintiri neplacute aici ptr mine...dar in acelas timp aici au ramas cateva amintiri si placute de neuitat...Imi amintesc cu placere cum am facut acest blog...EA..ea m`a adus aici...aveam o prietena... Ptr fiecare dintre noi prietenia inseamna ceva...fiecare iti da valente diferite...si totusi ptr cei mai multi prietenia inseamna de cele mai multe ori TOTUL...!! Cand esti singur fara prieteni nu poti decat sa mergi ca barca pe uscat...si cum din toate invatam cate ceva la fel am invatat si eu ca atunci cand prietenia nu este adevarata intervine ceva...ceva se intampla si prietenul acela pe care noi il credeam intr`un fel anume se schimba...Dupa un timp parca nici nu ne vine sa credem ca am fost prieteni cu astfel de persoane... Nu este ptr mine durere mai ciudata decat aceea pe care o simt cand un prieten ma dezamageste...!!